La ce e bună biblioteca publică?

Posted: 05/20/2010 in Uncategorized

[ UPDATE: Articolul a fost publicat aici și de Ziarul de Iași, în ziua de sâmbătă, 22 mai 2010. ]

Este biblioteca un lăcaș de cultură? Un spațiu ideal în care Cititorul regăsește, printre trăiri apolinice și peripluri dionisiace, Cartea mult visată, mult tânjită, întru a forma cathartic un întreg platonician, fără cusur, fără meteahnă?

O fi! Dar biblioteca publică nu este (numai) așa ceva. Ea este, în primul rând, un loc care garantează oricui accesul liber la orice informație, indiferent de statutul economic, indiferent dacă acel oricine are sau nu o slujbă, o casă, un statut socio-economic și în ciuda faptului dacă știe sau nu să citească! Biblioteca trebuie să fie, după cum spune domnul Sergiu Găbureac, alături de biserică, şcoală, medicul de familie şi poliţistul comunitar (unii vor zâmbi), un important factor civilizator, cu rol bine definit în educarea, formarea şi informarea membrilor unei comunităţi.

Nu ni se pare cu nimic limitativ a afirma că în Biblioteca Publică (Județeană Gh. Asachi Iași, în cazul nostru) trebuie să găsești informații (sau să fii îndrumat către cei care pot să-ți ofere aceste informații) despre drepturile pe care le ai și cum anume le obții pe căi legale, despre cum se construiesc casele din chirpici, despre cum să-i gătești soțului o ciorbă mai bună, ori despre mersul trenurilor, de exemplu. Biblioteca publică e obligată să ofere informațiile de care membrii comunității au nevoie, nu e (doar) un tezaur și un muzeu în care pășești cu evlavie, un templu al scriitorimii, al lumii cu obraz subțire, al elitelor. Mai mult de-atât, Biblioteca Județeană are și importanta funcție integratoare pentru activitatea tuturor bibliotecilor publice din județul Iași, coordonând activitatea acestora, supraveghind aplicarea unitară a normelor și a legislației din domeniu, câștigând și desfășurând proiecte (pe bani!) cu aceste biblioteci și consiliind administrațiile locale despre cum trebuie să funcționeze biblioteca în interesul comunității.

De altfel, considerăm că n-ar fi de prisos un studiu istoriografic care să demonstreze că mult trâmbițata funcție a Bibliotecii publice ca lăcaș de cultură a fost o pervertire de la rolul ei fundamental. Că această pervertire s-a produs în timpul regimului comunist, care, confruntându-se cu nevoia desființării Bibliotecii ca punte de acces spre cunoaștere, a transformat-o, imagologic vorbind, într-un loc rezervat câtorva aleși. Și că această pervertire a fost perpetuată – din inerție, din nesimțire, din comoditate, din inconștiență și din impostură – de mulți dintre cei care s-au ocupat, de-a lungul timpului, de destinul acestor instituții (…de cultură, așa-i că vă gâdilă limba să continuați fraza?).

Mai mult, una dintre cele mai nocive consecințe ale malformării bibliotecii în Lăcaș al Cărții a fost subminarea profesiei de bibliotecar, redusă astfel, de la statutul de prim-stăpân al cheilor cunoașterii, la cea de funcționar care dă cartea, ia cartea.

Prezentând în asemenea mod Biblioteca, ni se pare că ne dăm singuri cu tesla-n gioale, oferind pretextul ideal pentru închiderea pe care o visează unele autorități publice locale. Dacă Biblioteca e doar un spațiu în care se împrumută niște cărți și în care își țin isonul câțiva scriitori pe care nu-i citește nimeni în afara cercului de prieteni și al familiei, iar pentru asta plătește întreg județul, atunci, sincer vorbind, nici noi nu vedem de ce-am mai ține-o deschisă.

Ținta noastră trebuie să fie aceea de a convinge autoritățile județene că biblioteca publică e un serviciu al întregii comunități. Că biblioteca este a comunității. Că Ea este însăși comunitatea și nu poate fi închisă sub zăvor, decât distrugând această comunitate, din rândul căreia s-au ales în funcții.

Mai mult, trebuie să demonstrăm că afacerea, business-ul nostru, al bibliotecarilor, este acela de a satisface contribuabililor nevoia de cunoaștere, în scopul de a deveni cetățeni mai buni, cetățeni implicați, responsabili. Noi, Biblioteca publică, prin accesul la informație (nu la cultură, care e un termen grav, anevoie cuantificabil și lesne de falsificat) venim în completarea sarcinii pe care autoritățile publice și-au asumat-o prin vot: aceea de a îmbunătăți calitatea vieții membrilor comunității: cetățeni mai informați înseamnă cetățeni mai competitivi, mai educați, mai activi, mai productivi, mai constructivi.

Și din acest motiv Biblioteca Județeană Iași merită un sediu!

Mihail Grinea și Bogdan Ghiurco, bibliotecari care nu stau la Povești. Culturale, desigur. 😉

Anunțuri
Comentarii
  1. ela spune:

    7.Unde e filmuletul fratilor de peste Prut,carora ani de zile li s-a suflat ….undeva.unde e filmuletul atator oameni de cultura,scriitorilor carora li s-au lansat cartile la iasi?Asociatia Bibliotecarilor din Romania nu face niciun filmulet?Domnilor manageri ai Bibliotecii Judetene,eu cred ca nu v-ati facut temele la zi.Daca ati fi citit macar o data trusa advocacy,ati fi vazut ca intr-un minut(mesajul de 1 minut)ati fi rezolvat problema.Mi se pare mie,sau ati abandonat lupta?INAPOI LA TREABA!

    Comentariu prin ela | 05/21/2010 | Răspunde

    • 1. Unde e filmulețul fraților de peste Prut? Nu știu!
      2. Cărora ani de zile li s-a suflat… undeva. E o chestiune de interpretare: depinde de faptul dacă noi i-am cocoloșit dintr-un interes (obscur sau declarat), ori dacă am făcut-o din sentimentul de comuniune națională care ne unește.
      3. Unde sunt oamenii de cultură? Oamenii de cultură în Iași sunt foarte puțini. Iar Biblioteca n-a catadicsit niciodată să-i promoveze. A făcut-o, în schimb, cu niște impostori (care constituie și ei subiectul articolului de mai sus). Și atunci? De ce s-ar sesiza acești oameni de cultură???
      4. Scriitorii cărora li s-au lansat cărțile la Iași. Aceeași situație de mai sus. La Bibliotecă au fost purtați pe palme foarte mulți scriitori și foarte puțini „citiți”, adică oameni care să aibă un public (de cititori) în afara cercului de cunoscuți, oameni cărora chiar li se cumpără și li se citesc cărțile „pe bune”.
      5. Asociaţia Bibliotecarilor nu face un filmuleţ? Asociaţia sunteţi voi, dragi colegi, (ne)plătitori de cotizaţie. Dacă vă referiţi, în schimb, la conducerea Asociaţiei, ea şi-a făcut treaba, spre deosebire de alte rânduri. A trimis o scrisoare deschisă lui Simirad şi lui Liviu Dragnea în care cerea rezolvarea situaţiei. Acesta e rolul ei: să acţioneze oficial, nu să lanseze filmuleţe. Oricât de mult mi-ar plăcea să se întâmple asta.
      6. Domnilor manageri… Există un singur manager. Ceilalţi doi sunt director de specialitate, respectiv director economic. Vrei să sugerezi, Ela, că tocmai favoritul tău, domnul manager nu şi-a făcut treaba?
      7. Dacă aţi fi citit măcar o dată trusa de advocacy, aţi fi văzut că mesajul de un minut… Mesajul de un minut, Ela (îți răspund ţie, ca uneia care a citit trusa – sic! – de advocacy), se adresează celor care nu sunt în problemă şi pe care vrei să-i introduci în temă, ca să spun aşa. Mesajul de un minut nu e o armă, e mai mult un instrument de recapitulare, de întărire şi de căpătare a coerenţei mesajului: teoretic, prin mesajul de un minut (cam cât îi ia unui lift să urce între etaje) trebuie să-l faci să înţeleagă pe cel cu care discuţi de justeţea cauzei tale…
      8. Mie mi se pare că aţi abandonat lupta… De ce, zic şi eu, această întrebare ne este adresată nouă, administratorilor acestui blog, când (aşa cum reiese şi din fraza anterioară, legată de managerii de bibliotecă) ea trebuia îndreptată spre conducere? Noi, bibliotecarii aştia pârliţi responsabili de blog, nu am abandonat lupta. Dimpotrivă, aud că unii colegi de-ai noştri vor să abandoneze, ba chiar să dezerteze, pregătind dezminţiri pe care nu li le-a cerut nimeni.
      9. Înapoi la treabă! Înapoi la treabă, zic şi eu. Dar pentru tine, Ela. Căci nu te-am văzut afirmându-te! Dimpotrivă.

  2. ancarapeanu spune:

    Draga Bogan si Mihai – un rezumat superb al ceea ce inseamna (sau ar trebui sa insemne) biblioteca publica. Ma’nclin!

  3. un platitor de impozite spune:

    Felicitari pentru atitudine si pentru viziune! Cred ca e rolul dumneavoastra, al biblotecarilor si al managerilor sa gasiti energia de a indrepta aceasta pervertire de care vorbeati si de a ajuta comunitatea sa inteleaga adevaratul lor al unei bibilioteci publice.

  4. ela spune:

    1)”FRATII NOSTRI”pentru care ne-am fi dat si sufletul-sentimentul de comuniune nationala a „fratilor” nu este reciproc-nu il vad-nu este vina voastra.Fratii din Chile le-au dat clasa.2)SCRIITORII lansati la Iasi pe care Busuioc si Catinca (de,aveau si ei cota lor parte)ni-i baga in sila pe gat si ne facea sa cumparam la kilogram „operele”lor ca sa aiba unde habita soareci,ciuperci,paianjeni.-nu este vina voastra.3)Conducerea Asociatiei Bibliotecarilor-imi cer scuze-nu am stiut ca au facut un demers.4)Administratorii blogului-nu va cunosc,dar banuiesc ca sunteti tineri si frumosi(mai ales la suflet).Va faceti treaba pe bani putini, dar se simte ca aveti avantul pe care ti-l da tineretea.Sa ramaneti asa!Ma inclin in fata voastra si JOS PALARIA pt voi.5)Conducere bibliotecii-o singura data l-am vazut pe d-nul Bordeianu-nu il cunosc bine-imi cer scuze daca am gresit fata de dumnealui.6)Ela(eu)-o bibliotecara oarecare,anonima, care a crezut ca va incepe al treilea razboi mondial pentru ca se inchide Bibliotca judeteana,ca nu e posibil asa ceva.Cainii,homosexualii,pedofilii s.a. au drepturi’Utilizatorii unei biblioteci judetene ,nu au drepturi?Cu matematica pe care o cunoaste Simirad,nu ar iesi mai ieftin sa ne duca pe noi bibliotecarii cu tot cu utilizatori pe o insula a leprosilor?Pt adm. de blog:va felici si va rog sa nu abandonati lupta!

    • Mulțumim pentru aprecieri.
      Și țin să-mi cer scuze pentru porțiunile în care m-am adresat personal, ca și cum te-aș cunoaște, dragă Ela.
      Sigur te-am confundat cu altcineva… Dar în atmosfera asta paranoică, în care nu știi la ce să te aștepți, uite că apar victime și din rândul prietenilor (bibliotecii).

  5. […] } Domnul Constantin Simirad a răspuns astăzi în Ziarul de Iași ultimului nostru articol despre rolul bibliotecii publice. Îl reproducem și noi mai jos doar pentru a-i putea da, mai […]