Bibliotecarii au o misiune dificilă cu domnul Simirad

Posted: 05/26/2010 in Uncategorized

Când am început să citim răspunsul dumneavoastră, domnule Constantin Simirad, ne-am bucurat. Am zis: Stai! Se pricepe! Îl interesează, și se pricepe! Apoi, la final, printre versuri și prelegeri profesionale, am trăit confirmarea unei vechi dezamăgiri! Dezamăgiri date de omul politic, de președintele Consiliului Județean, de autorul Constantin Simirad. Textul e confuz, plin de contradicții. Ba, mai mult, de rea-credință!

S-o luăm pe rând.

Unu. Atacul șmecheresc, miștocăresc (parafrazăm și noi, scoțând din context, doar n-o fi numai privilegiul politicienilor) la adresa fostei noastre colege Angela Traian. E adevărat că dumneaei a fost pe lângă subiect din multe puncte de vedere. V-ați fi putut lega de faptul că își scuza intervenția din ziar, calificând-o ca trafic de influență (sic!). De lipsa de viziune profesională care răzbătea la fiecare rând. De stilul confuz: când era scrisoare deschisă, când rugăminte fierbinte, când apel profesional, când șantaj emoțional… Și de multe, multe altele ați fi putut s-o acuzați. În schimb, ați ales s-o desființați, catalogându-i pledoaria ca, cităm, manea culturală. Fără a defini însă termenul, fără a explica ce înțelegeți prin el, ci pur și simplu lipind o etichetă, un abțibild, categorisind și expediind ceea ce era, până la urmă, un apel sincer. S-ar putea să ne pripim puțin și definiția termenului să fie prin vreo carte de-a dumneavoastră, dar sunt atâția clasici (chiar și în viață) care ne așteaptă pe noptieră, încât credem că era musai să ne fi explicat în amănunt ce înțelegeți prin acest abracadabrant concept de manea culturală. Nu de alta, dar, așa cum ați schițat dumneavoastră, mulți vor spune că v-ați încadra de minune la categoria asta.

Doi. Nici noi, bibliotecarii Bogdan Ghiurco și Mihail Grinea, nu am fost mulțumiți de ce conținea scrisoarea deschisă a doamnei Angela Traian. Suntem conștienți că, de cele mai multe ori, într-o călătorie, e mai bine să fii singur, decât prost însoțit. De aceea am și trimis Ziarului de Iași acel articol, dorindu-l a fi mai degrabă o replică, nu atât o continuare. O replică în care să demonstrăm că rolul Bibliotecii nu poate fi restricționat la acela de Lăcaș de Cultură, ci că Biblioteca are în comunitate un important rol formator și educativ, inclusiv (nu! nu ținem să vă omorâm, dar o afirmăm în continuare) pentru cei care nu știu să citească. Oare nu tocmai cei bolnavi au nevoie mai mare de doctor?… Acuma noi știm că, prin faptul că nu au dreptul la vot, soarta preșcolarilor s-ar putea să nu vă intereseze, dar, da!, ei nu știu (încă) să citească. Pot în schimb să vină la Bibliotecă să se joace. Să învețe prin joc. Să asculte povești, să vadă filme pentru copii, să participe la spectacole. În bibliotecile din județ avem așa numitele jucărioteci (ludoteci, dacă-i să fim scrupuloși), spații în care se găsesc jocuri și jucării, ce pot fi împrumutate acasă. Spun avem pentru că și prin strădania noastră, a celor de la Asistența Metodică, au luat naștere. În multe familii, cartea a pătruns prin intermediul copilului preșcolar: adultul care l-a adus la bibliotecă s-a familiarizat cu acest spațiu, evoluând, dinspre pura curiozitate, către împătimirea cu care parcurge tabletele celui mai citit cotidian local… Apoi, din rândul celor care nu știu să citească, ar mai fi și puținii, e drept, analfabeți, care pot veni la Bibliotecă pentru a-și afla pe internet, cu ajutorul bibliotecarilor, un loc de muncă sau, mai știm noi, o bucată de pământ de cumpărat pe care s-o lucreze. Să nu-i uităm în final pe nevăzători. Știați, domnule Simirad, că Biblioteca Gh. Asachi are o filială pentru persoanele cu handicap vizual? Și că în cadrul acesteia funcționează un centru de internet (cu soft-uri speciale) și un studio de înregistrat cărți-audio? Știați?… E foarte bine că știați, fiindcă la asta ne-am referit când am spus că Biblioteca se adresează inclusiv celor care nu știu (nu pot!) să citească.

Trei. Sigur că oamenii bibliotecii înțeleg și se bucură pentru consolidarea Palatului Culturii. Dar una este strâmtorarea  temporară, care înseamnă să te limitezi la un spațiu impropriu, ori să te muți în spații mai puțin funcționale, și alta e să te axezi, așa cum recomandați, pe consultanță pentru bibliotecile județului. De unde să facem consultanța, de acasă? Și așa Serviciul de Asistență și Coordonare Metodologică, prin specialiștii săi – deh!, și în biblioteconomie există diverse specializări – își desfășoară cum poate activitatea. Ba chiar obține rezultate excelente, coordonând bibliotecile ieșene (90 de comunale, 3 orășenești și municipala Pașcani) de pe Messenger, de pe e-mail, de pe telefon, fiindcă fondurile pentru deplasări  nu există! Nu-i de-ajuns? Acum mai trebuie s-o facă și de-acasă? Nota bene: Coordonarea activității bibliotecilor prin e-mail este posibilă fiindcă tot noi am reușit să aducem internet și calculatoare în 47 de comunități ale județului, grație programului Biblionet, finanțat de Bill Gates! 47, deocamdată! Programul continuă!

Patru. În aceeași problemă a Palatului Culturii, care este un spațiu minunat de bibliotecă. Dar pentru anii 60… O bibliotecă cum e cea a județului Iași trebuie să aibă, potrivit Legii, un minimum de 4600 mp. În timp ce, în Palat, Biblioteca Asachi dispune doar de 3500 mp (dintre care 600 mp la subsol). Aici nu se vor putea amenaja în veci spații deschise pentru accesul liber al utilizatorilor între servicii, nu va exista o sală de manifestări, nu vor funcționa servicii auxiliare (cafenea literară, cenacluri, spațiu verde de lectură etc.). Peste tot în țările civilizate (s-o fi numărând și Cuba printre ele?), spațiul unei biblioteci este un model de arhitectură, o atracție turistică, nu o anexă a unei clădiri, altfel remarcabile. Dar, desigur că, până la urmă, în lipsa altui spațiu adecvat, revenirea în Palat este de dorit. Niciodată, însă, în ochii unui conducător responsabil, această revenire nu va putea fi altceva decât o soluție învechită și improprie.

Cinci. Spuneți că faceți enorme eforturi pentru continuarea activității Bibliotecii. Mai mult, cităm, susțineți: câteva luni vor trece repede și oamenii acestei biblioteci vor avea condiții excelente de muncă. Nici că se putea amenințare mai grea. Să-i întrebăm pe ieșeni cât de repede au trecut (și trec în continuare) cele câteva (ups!) zeci de luni de la închiderea Filarmonicii și a Teatrului Național? Ar avea, credem, dreptul la un răspuns, dacă ținem cont că ați fost primar al Iașilor atâta amar de vreme, iar acum sunteți președinte de C.J. Nu?

Șase. Vorbiți de numărul mai mare de cititori care au împrumutat cărți în epoca de aur. Hai, hai! Nu e cazul să devenim nostalgici. Sunt multe lucruri care erau mai mari pe vremea lui Ceaușescu. Casa Poporului, de exemplu. Sau producția la hectar. Dumneavoastră știți mai bine că, dacă nu se opreau prin telefon de la partid, riscam să ajungem, pe hârtie, cu însămânțările de toamnă tocmai hăt, în Bulgaria. Iar, ca să revenim la situația Bibliotecii, diferența dintre atunci și acum e dată de lecturile impuse, de conspectele pentru ședințele de partid, de problemele din culegerile de Gheba și de Petrică – pe de o parte – și de apariția presei libere, a internetului și a libertății de a veni la Bibliotecă de plăcere – pe de cealaltă parte.

Șapte. Deplângeți faptul că noi i-am tăvăli prin noroi pe scriitorii care nu sunt citiți, când, de fapt, ceea ce facem noi este să deplângem soarta banului public, care în mult prea multe rânduri a fost cheltuit iresponsabil pe lansări de cărți ale unor autori (nu scriitori) pe care nu-i cumpără nimeni. După cum scria și Alex Ștefănescu recent, într-un articol din revista Biblioteca (ne-am făcut temele!), în vreme ce Statele Unite și Japonia lansează sateliți și rachete, noi, românii, lansăm autori. E plin spațiul aerian al României de cărți lansate. Nu și citite. Asta e durerea.

Opt. De ce credeți, dumneavoastră, domnule Simirad, președinte al Consiliului Județean Iași, că vă pricepeți la biblioteci, mai dihai decât bibliotecarii, și ne îndopați cu sfaturi profesionale? Pentru că sunteți autor? Pentru că aveți și ați citit 7.000 de cărți? Aproape că întrebăm: și, la ce v-a folosit? Fiindcă nouă, e clar, nu ne-a folosit! A citi și a afirma că ai citit 7.000 de cărți, oricum am întoarce-o, obligă! E de preferat să nu spui la nimeni că ai făcut-o, decât să nu confirmi creșterea presupusă de un asemenea act. Cultural?

Nouă. Insistați că singurul scop al Bibliotecii este Măria Sa Cititorul, asta după ce, mai sus, ne-ați confirmat concluziile că rolul Bibliotecii trebuie oarecum redefinit (adică să se revizuiască, primesc, dar…). Cititorul nu este un scop al Bibliotecii. Servirea sa în cele mai bune condiții, da! Fapt care, în prezent, nu se întâmplă tocmai din cauza proastei gestionări a situației, pornind chiar de la nivelul Consiliului Județean. Și nu ca urmare a faptului că noi, bibliotecarii, nu ne cunoaștem rolul și menirea! Iar apoi, nici nu poate fi vorba de Cititor, ci de Utilizatorul serviciilor bibliotecii, fiindcă, așa cum am mai arătat, funcțiile și misiunea bibliotecii publice sunt mult mai complexe și nu se limitează doar la lectură.

Zece. Ar mai fi multe de contestat la lovitura de rever (sub centură) a domnului Simirad, dar ținem să încheiem cazul prin tăria propriilor noastre argumente, și nu prin vorbele lui Eminescu. Găsim că e mai elegant să lupți cu armele din dotare, decât să cauți alibi în vorbele unor oameni care nu se pot apăra de folosirea lor abuzivă.

În concluzie, vă mulțumim, domnule președinte Simirad pentru sfaturile dumneavoastră de a ne axa în primul rând pe elevi, studenți, iubitori de cultură. Nu se aplică unei biblioteci publice! De a ne axa pe calitatea informațiilor oferite și pe serviciile aduse la informarea unui om complet. Pe asta, de la noi ați preluat-o. Însă dumneavoastră trebuie să puneți la dispoziție banii necesari, nu să ne țineți lecții! Vă mai mulțumim și pentru sfaturile de a salva Biblioteca: asta încercăm să facem, s-o scoatem de sub puterea celor care au confiscat-o. Poate cu ajutorul Ziarului de Iași, într-o serie de dezbateri pe tema Bibliotecii Gh. Asachi, între ce este și ce ar trebui să fie, a structurii serviciilor pe care (nu) le oferă, a noilor angajați veniți de la Consiliul Județean, sau cu rude pe-acolo, a politicii de achiziții, vom reuși să redăm ieșenilor o bibliotecă pe care o merită și un sediu de bibliotecă ce nu a existat cu adevărat niciodată…

Acestea și altele sunt destule teme de presă, care nu trebuie confundate însă cu eventuale scandaluri, ci cu – ceea ce ați spus  dumneavoastră – salvarea bibliotecii publice.

Mihail Grinea și Bogdan Ghiurco, bibliotecari cu răspunsul la ei.

Anunțuri
Comentarii
  1. Otilia spune:

    Foarte savuros articolul. Parca voiam sa nu se mai termine. Felicitari!

  2. Florin spune:

    „Eu acasa am peste 7000 volume si, cu putine exceptii, le-am citit pe toate.”
    7000 de volume… adica in limbaju’ nostru bibliotecaresc cam 140 metri liniari. Sau daca mai calculam si altfel… 24 de rafturi de alea de ale noastre cu cate 6 polite… (pai asta inseamna o camera in care de-abia te strecori printre carti …) Inginereste vorbind sunt vreo 6 metri cubi adica 4 tone sau 2 milioane de pagini asta face cam 100 de pagini citite zilnic de cand o invatat ‘mnealui sa ceteasca… Adicatlea vreo 2 ore pe zi…
    Mare cititor… mare caracter.
    Si om de cuvant totodata
    „Mi-a ajuns. Nu-mi mai trebuie politica”, a subliniat Simirad, adaugand ca, o data intors la Iasi, va aparea in viata publica doar ca scriitor. „Am un proiect literar ambitios.” (Curierul National, 10 septembrie 2005) http://www.curierulnational.ro/Actualitate%20Companii/2005-09-10/Simirad+paraseste+diplomatia+in+favoarea+gradinaritului+si+literaturii

    • Foarte mișto calculul.
      Ce mai e în neregulă la acest tip de argumentație, care se numește argumentul de excludere, este că atunci când tu faci o afirmație despre tine, rezultă automat că celălalt nu îndeplinește criteriile pe care le-ai enunțat.
      E un gen de argumentație copilărească, școlărească. E ca în fața blocului, când eram mici și spuneam: Eu am fost cu tata meu în Germania și am vânat lebede.
      Nu e un argument, e o copilărie.

  3. […] de Lecturi Urbane Posted on mai 31, 2010 by Claudia S. În timp ce bibliotecile ieșene au schimburi de replici dure cu conducerea Consiliului Județean Iași, tinerii din acelasi oraș se pregătesc de zor pentru […]

  4. […] timp ce bibliotecile ieșene au schimburi de replici dure cu conducerea Consiliului Județean Iași, tinerii din acelasi oraș se pregătesc de zor pentru […]